Într-o dimineață senină și răcoroasă, un urs păros și albicios se plimba prin zăpadă, ca un vas pe cea mai agitată mare – adică foarte repede. Numele ursului era Fram și era un urs polar pescar profesionist. Cea mai mare dorință a lui era să participe la C.I.U.P.P. – Concursul Internațional de Urși Pescari Pricepuți. Fram auzise că evenimentul avea loc pe unul dintre Poli.
Ursul, încântat, căuta festivalul prin Polul Nord, dar nu găsi decât niște rămășițe ale unui avion japonez din Al Doilea Război Mondial, un hangar de avioane și o stație de știință americană. Se duse să doarmă, trist, în vizuina sa, dar la scurt timp după, auzi voci zicând cuvintele „concurs” și „Polul Sud”. Ursul o zbughise afară din vizuină și văzu un avion, poate din anii 80, care era gata de decolare pe o pistă sclipitoare, cu zăpadă albă ca norii.
Fugise spre rămășițele avionului japonez găsite mai devreme și luă cu el niște frânghii, îl legase și trase. Ideea lui era să îl aducă la vizuina lui, să îl repare și să decoleze spre concurs. Repară roțile, aranjă aripile și pictă caroseria așa de bine, încât aeronava arăta ca nouă. Fram decolă și el pe pista sclipitoare, urmărind avionul din anii 80 printre nori.
Aerul rece îl lovise pe Fram și se simți norocos că bunicul lui îl învățase cum să piloteze. După vreo cincisprezece minute liniștite, se auzi o voce prin radioul vechi:
-Eu sunt comandantul Gordon Sybelinxum din Detașamentul de Apărare a Antarcticii Protejate și vă ordon să aterizați cu avionul vostru japonez model „Zero” acum, sau o să vă doborâm din aer. Zburați pe teritoriu neautorizat.
În câteva secunde, Fram văzuse trei avioane militare armate apropiindu-se de el. Acceleră și văzu o misila zburând pe lângă aripile avionului, până când explodase în fața lui, pictând aeronava cu cenușă neagră ca noaptea. Fram coborî și avioanele îl pierduseră prin nori. Văzu o insulă unde un oraș sclipea orbitor. De atâta entuziasm, nu observase un avion trăgând cu o rachetă în rezervorul lui cu benzină. Apoi totul se făcu negru.
Fram se trezise într-un apartament cu canapele catifelate și mese de ceramică, care era destul de rece din cauza balconului uriaș deschis, din dreapta lui, iluminat de niște lămpi luxoase. Doi câini de rasă Shiba Inu se plimbau pe podeaua de sticlă și un bărbat asiatic gătea la o bucătărie extrem de luminată cu benzi LED galbene. Televizorul era pornit, făcând o lumină albastră peste o canapea verde închis. Bărbatul a mers la Fram, care stătea pe o canapea înfășurat într-o pătură caldă, și îi duse un bol de orez cu somon. Ursul gustă și îi plăcuse, așa că goli bolul. Un Shiba Inu sări pe el și îl linse pe blana lui pufoasă și udă. Bărbatul zise:
-Eu sunt Minamoto Yezuaki și tu ești în Tokyo, Japonia. Te-am găsit în marea din Insula Shikoku și erai aproape mort. Aveai niște răni urâte. Te-am salvat. Ei sunt câinii mei: Sushi și Bessie.
-Salut Sushi și Bessie! zise Fram.
-Sunt prietenoși. Sushi e mai agitat, zise Minamoto.
-Am observat. Frumoși companioni. Acum trebuie să îți spun ceva…
-Te ascult, spuse Yezuaki cu curiozitate.
-Îți mulțumesc pentru grija ta, însă trebuie să ajung la Polul Sud. Am un concurs de câștigat. Ai cum să mă ajuți cu asta?
-Da, avem aeroport aici.
Se întrevedea o zi lungă mâine, așa că au mers cu toții la culcare.
Fram se trezise de la lumina caldă a dimineții și coborî la parter, unde Sushi sări pe el. Minamoto îi făcu micul dejun și porniră la aeroport unde așteptaseră două ore. Se îmbarcară pe POLAR AIR 2146, AERONAVA 23. Peste 6 ore ajunseră și exact când Yezuaki deschise ochii, lent ca un leneș, Fram îl trase afară pe ușă. Au mers și i-au luat pe Bessie și Sushi de pe banda rulantă și au închiriat o Toyota. Ei au mers prin zăpada groasă și spumoasă, până la cabana lor unde au mâncat și s-au pus la somn.
În următoarea dimineață, au ajuns la mult doritul concurs de pescuit și vânat. Se ținea pe un deal transparent, din gheață tare și era delimitat de o parcare de mașini. Festivalul era înconjurat de patru tribune turcoaz și în mijlocul lor era un lac înghețat. Toți oamenii așteptau liniștiți startul concursului.
Un domn mai în vârstă îi întâmpină:
-Vreți să vă înscrieți? Ne trebuie numele ursului.
-Fram. Cu stăpân Minamoto Yezuaki.
-Fram și mai cum?
-Fram Yezuaki, zise Fram.
-OK. Duceți-vă la sala de pregătiri.
Minamoto îl conduse pe Fram la o sală gri, cu șase cuști, unde șase urși fioroși și mari dormeau liniștiți. Fram se uitase neliniștit la ei și trase aer în piept.
-O să fie OK, zise Minamoto.
-B-b-bine, zise Fram intimidat de ceilalți concurenți.
După zece minute concursul a început. Printre răgetele ascuțite și asurzitoare ale urșilor, Fram se concentrase și făcu găuri în gheață și se scufundă, ridicându-se cu gura plină de pești. Pe o tablă mare arăta scorul și eroul nostru era pe al doilea loc. Primul urs era Jones, un urs din America de Nord, care era mult mai rapid decât Fram la scufundat.
După pauză, Fram se gândi la vocea blândă a stăpânului lui și simți o energie extraordinară în tot corpul, încât reușit să prindă viteză ca un pește-spadă și să aducă tot mai mulți pești sus. Pe tabla mare, scorul arăta în favoarea lui Fram. Nu s-a bucurat încă, doar s-a concentrat mai tare încât, în două secunde, a adus patru pești și oficial, a câștigat concursul cu o sută trei pești, cu șaisprezece mai mulți decât Jones.
S-a bucurat ca un copil care primise tot ce și-a dorit vreodată, încât îi îmbrățișase pe Minamoto, Bessie și Sushi, cu lacrimi în ochi. Fram s-a simțit atât de recunoscător pentru ajutorul lui Minamoto. Știa că fără el nu ar fi reușit să ajungă la timp la C.I.U.P.P..
Au rămas prietenii cei mai buni, trăind împreună, fericiti, la Tokyo.
SFÂRȘIT
*Câștigător al concursului de reinterpretare a basmelor românești “Cu cărțile de toți pereții”